Interviu cu Sergiu Cristea

Sergiu Cristea are 23 de ani şi locuieşte în Sibiu. Îi place mult fotbalul ajungând un jucător foarte bun în Sibiu. Brusc, în viaţa lui a apărut “coşmarul” numit cancer. Un luptător, un învingător, cu o credinţă puternică în Isus, el ne împărtăşeşte povestea lui.

1.Pentru început spune-ne câte ceva despre tine.

Mă numesc Sergiu, am aproape 23 de ani şi cu aproximativ 2 ani în urmă  m-am întors la Domnul. Îmi place fotbalul şi am o soră mai mare care e foarte frumoasă.

2. Cum a început drumul tău alături de Isus?

Când eram copil mă duceam împreună cu bunica la biserică, şi astfel am mai aflat câte ceva despre Dumnezeu.

În urmă cu 2 ani eram într-o stare foarte grea din toate punctele de vedere (emoţional, financiar, psihic şi în carieră).  Atunci m-am pus pe genunchi şi i-am zis Domnului : “Tu mă cunoşti, ştii că sunt un păcătos dar nu mai rezist să mă mint că sunt împlinit, te rog ai milă şi salvează-mă”. Asta s-a întâmplat într-o joi. Sâmbăta , în seara rezervată discotecii de cei care nu-L cunosc pe Domnul, nu ştiam ce să fac… să merg sau să nu merg. Până la urmă Satan a biruit (a crezut că a biruit) şi pe la ora 2 dimineaţa am ajuns lângă prietenii mei în discotecă (ei îmi erau şi colegi de echipă). Însă de data aceasta era altfel. Nu mă mai simţeam în largul meu… nu îmi găseam locul… nu ştiam ce e cu mine şi atunci mi-am zis: “Ştiu ce fac: o să îmi cumpăr ceva de băut şi o să mă îmbăt”. Când eram cu paharul în mână, am auzit o voce care îmi  spunea: “Sergiu, ce cauţi aici? Aceasta este casa lui Satan! Du-te acasă!”

Atunci am început să tremur de frică şi mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a vorbit. Am fugit direct acasă şi am adormit.

A doua zi dimineaţa, am sunat-o pe mătuşa mea care era credinciosă de tânără şi i-am zis : ”Vino după mine pentru că vreau să merg la biserică.” Bineînţeles că a venit şi când am ajuns la biserică, am început să plâng şi Domnul m-a copleşit cu dragostea şi pacea Lui. De atunci sunt nelipsit din biserică, ba mai mult şi slujesc.

3. .Ai jucat o parte din viaţă fotbal… cum a început “dragostea ” ta pentru fotbal şi unde ţi-ai desfăşurat activitatea ca fotbalist?

Pe la vârsta de 15 ani am început să joc fotbal . Mi-a plăcut foarte mult. Unchiul meu a fost şi el fotbalist şi cred că poveştile lui m-au inspirat. Iubesc oraşul meu natal şi de aceea am jucat fotbal doar în Sibiu.

4. Ai ajuns un fotbalist foarte bun ,dar brusc şi neaşteptat a apărut ceva în viaţa ta. Ce s-a întâmplat?

Dacă am ajuns un fotbalist foarte bun? Din câte îmi spuneau atrenorii, cred că da. A apărut ceva neaşteptat în viaţa mea, ceva numit: cancer. La câteva zile după botez am primit vestea şi atunci a încetat cariera mea de fotbalist.

Am căzut în genunchi şi am strigat către Cel ce a făcut cerurile şi pămantul… credincios cum este întotdeauna, Dumnezeu mi-a răspuns imediat.

5. Ce implicare a avut Dumnezeu în “coşmarul” acesta numit cancer?


Am început chimioterapia. Acest cuvânt, chimioterapie, cred că este unul dintre cele mai “negre” cuvinte existente. Dar acesta a fost planul Domnului pentru mine şi nu am putut decât să mă supun, ba chiar am avut pace şi bucurie în încercarea aceasta. În acea perioadă L-am cunoscut pe Domnul atât de mult… şi am văzut atât de clar puterea şi mâna Lui la lucru, mai ales în familia mea care s-a apropiat mult de Domnul (mama mea nu-L cunoştea pe Domnul iar acum Îl cunoaşte). Ea a ajuns pentru mine un exemplu de smerenie. Şi sora şi tatăl meu s-au apropiat în această perioadă foarte mult de Dumnezeu.

În urmă cu 4 luni am terminat chimioterapia iar acum merg doar la control.

6. Care e cel mai preţios dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu şi care e cel mai preţios dar pe care i l-ai oferit tu lui Dumnezeu?

Evident mântuirea este cel mai mare dar de la Domnul pentru mine, dar nu numai. Sunt multe lucruri pe care le-am primit din partea lui. A fost un moment în care I-am zis Domnului că mă ofer cu tot ce sunt şi tot ce am, că mă las în mâna Lui si voi accepta orice vrea El cu privire la mine. Acesta este darul din partea mea: tot ce sunt, tot ce am.

7. Şi acum un ultim gând pentru cei care citesc acest interviu…
Un lucru foarte important care l-am învăţat prin această încercare, este că “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Chiar dacă de multe ori nu ştim şi nu înţelegem multe lucruri, trebuie să ne încredem în Domnul.

Încredeţi-vă în Domnul orice ar fi !

Sursa : Flacara Inchinarii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s